Ma invart in cerc, intr-un cerc vicios. Repet parca la nesfarsit acelasi joc, aceleasi gesturi la prima intalnire. Si toate le fac sa rememorez ceea ce eram cu tine. Nu-mi vine sa cred ca dupa atatia ani caut magia din prima seara, seara in care mi-ai incatusat pe vecie inima. Ohh si ai facut-o cu atata gratie, cu atata lejeritate de parca ti-am fost promis in ultimele 1000 de vieti.
Incerc sa retraiesc acea senzatie de fiecare data… ca un om nebun ce vrea sa joace in acelasi scenariu imbatat cu iluzii a ce a fost si a ce ar fi putut fi. Dar tu esti unica! La fel sunt si ele… eu fortez mana destinului si incerc sa repet intamplarea desi personajele sunt diferite, timpul a trecut…
Si mai ales cel mai important lucru e sincronizarea! Sincronizarea este totul nu-i asa? Asa cum bine imi zicea o prietena: Cel mai important intr-o relatie e inceputul. Poate ca sexual ne-am potrivi mai bine cu alte persoane, poate avem interese diferite, poate ca relational, pe termen lung ne-am fi inteles mai bine cu altii.
Dar un singur inceput, un inceput magic e suficient cat sa faca totul sa fie special, sa fie de neuitat pentru noi 2: fiecare soapta, fiecare zambet, fiecare privire incarcata cu promisiuni… Primele atingeri usor tremurande, primul sarut incarcat cu dorinta si curiozitate… Micile boacane, tachinarile nevinovate si poate cel mai important… “telepatia”, acele momente in care eu incep o propozitie si o termini tu si viceversa sau momentele in care spunem amandoi acelasi lucru in acelasi timp.
Si totusi… atunci era mai usor nu? Eram tineri… Puteam sa ne descoperim unul pe celalalt fara dubii si reticenta datorate fostelor relatii. Bagajul emotional era redus la minim, dar cel mai important DORINTA de a ne cunoaste, de a avea rabdare unul cu celalalt era MAI PUTERNICA decat FRICA!
Leave a Reply