Soarecele si Pisica

Avea niste ochi atat de mari! Un caprui intens! Avea o privire magnetica, simteam ca ma pierd in ea, iar si iar, atras intr-un mod irezistibil. Incercam sa nu ma uit cu insistenta la ea si sa par indiferent dar imi era imposibil! Era atat de greu sa nu o privesti! Zambetul si mai ales rasul ei dezinvolt umplea cafeneaua, o lumina, o transforma intr-un loc misterios, plin de promisiuni, ca in bordeiul din nuvela “La tiganci” de Mircea Eliade.. Incercam sa par atent la conversatia cu prietenul meu. Am zis conversatie? Era defapt un monolog, mintea mea era plecata departe, pierduta in ochii ei, mistuit de o vraja. 

Dupa ce a plecat prietenul meu, proprietara cafenelei, ca o adevarata matroana, mi-a facut cunostinta cu prietenele ei, printre care se afla si ea! Oh Dumnezeule mare! Zei din adancuri si din ceruri! Cat de gratios mi-a intins mana si cum lovea din gene! Si vocea? Vocea ca rupta din corul ingerilor… Am fost descumpanit… nu ma asteptam la asa ceva! Ori avea scoala in arta seductiei, ori se simtea atat de bine, atat de natural, in pielea ei incat dorea sa imparte bunastarea cu toata lumea din jur. Culmea! Habar n-avea de farmecul ei! 

Am incercat bineinteles sa nu par impresionat, desi eram deja fermecat, la dracu! Ca o litanie am inceput sa-mi repet in minte pasii pe care-i aveam de facut. Am incercat pe cat posibil sa n-o privesc prea mult, decat atunci cand voiam sa subliniez un argument, sa punctez la momentul prielnic cateva remarci, informatii, povesti. Am inceput sa fac misto si chiar s-o contrez, ca sa-i arat ca nu sunt impresionat de frumusetea si naturaletea ei. Ba chiar uneori am exagerat cu atacurile la adresa ei, pentru ca ma enerva prin inocenta, curiozitatea si interesul pe care-l acorda. 

Desi mi-am folosit tot arsenalul de seductie din dotare, acumulat in ani de experiente, teste si succese nu am impresionat-o deloc! 

Au trecut zile si nopti, m-am reintalnit cu ea de cateva ori in acelasi loc. Frustrarea atingea cote maxime, nu ma vedea deloc diferit de restul. Am recurs si la pateticul mod de a-i spune direct ca-mi place de ea. N-a functionat, poate dimpotriva am primit un refuz direct. 

M-am resemnat… poate ca nu mi-e menit sa obtin tot ce imi doresc, poate ca asta inseamna maturitate, am incercat sa ma pacalesc…

Timpul a trecut, am devenit amici, la un moment dat mi s-a parut ca imi ofera o atentie speciala si am luat-o drept interes. Am incercat sa ma apropii de ea… s-a indepartat din nou. Daca era o definitie a expresiei “Regina de Gheata” ea era. Am considerat ca simturile mele au luat-o pe aratura, ca imi inchipui lucruri venite din subconstient. Ca sunt tradat de propriul corp. M-am resemnat, am lasat-o balta… 

Intre timp am devenit mai apropiati, aveam in multe feluri gandiri similare, era un om frumos, imi placea! Totusi stiam ca suntem doar amici Mi se parea ciudata in o mie de feluri dar era o ciudata draga mie  

Intre timp mi-am facut o iubita, mi se parea ciudat ca eu sa am o iubita. Eram tipul care nu inteleaga relatiile decat daca era vorba de iubire, iubire adevarata, autentica. Genul de iubire in care iti doresti sa o iei de sotie pe femeia respectiva, sa intemeiezi o familie cu ea. Nu credeam si nu cred in compromisuri. Totusi in acea perioada am facut-o! Voiam sa fiu “normal” ca cei din jurul meu, sa gust din normalitate, sa inteleg definitia acestui cuvant straniu mie. N-am reusit… sau daca am reusit a fost pe jumatate. Confortul si siguranta superficiala oferita de o relatie e ok, dar eu nu ma pot multumi cu ok si am inteles capcana in care traiesc restul… 

Curios, atunci a inceput ea sa se arate cu adevarat interesata de mine. Oarecum stiam… stiam ca daca las oamenii sa ma cunoasca mai bine vor intra sub vraja mea. Suna arogant dar stiam ca daca le dau sa guste din personalitata mea vor fi subjugati pentru ca n-au gustat niciodata ceva similar. Poate de asta nu las foarte multi sa ma cunoasca in modul respectiv. Imi doresc sa-si dea seama de calitatea mea de om inainte de a le-o dezvalui. Una e sa deduci, alta e sa stii sigur… Poate ca e un mod de filtrare a oamenilor profunzi fata de cei superficiali. E usor sa fii iubit de toti atunci cand le dezvalui calitatea si motive pentru care sa te iubeasca. E extrem de greu sa fii iubit de oameni care sa vada prin scutul afisat. 

Ce-i drept cei din jur miroseau ceva… Parca toti ne vedeau impreuna. Parca toti reuseau sa vada conexiunea, electricitatea statica dintre noi, atractia, o legatura atat de densa incat putea fi taiata cu cutitul. 

Intre timp ne-am dat si noi seama, sau mai degraba ea. Si am fost atent sa-i atrag atentia de fiecare data ca firea ei ignoranta ne-a tinut departe atata timp… A fost frumos, ca un dans, ca o piesa de teatru, fiecare dintre noi stia sa-si joace rolul la perfectie. Am fost frumosi, poate prea frumosi impreuna. Niciodata nu e bine sa sfidezi zeii, zeii sunt gelosi si te vor face sa platesti pt fiecare clipa de fericire.

Si asa cum prevazusem a venit inevitabilul. Cunoasteti acel sentiment cand va e frica ca veti pierde sublimul? Ei bine eu de fiecare data cand am avut acest sentiment l-am pierdut. Gandurile noastre reprezinta profetia noastra. 

Frica e inceputul sfarsitului. Asa cum e bine descrisa “Litania fricii” din capodopera “Dune” de Frank Herbert: 

“Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi invinge frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.”

Poate ca daca foloseam instrumentul de mai sus dinainte nu o mai pierdeam. M-am lasat cotropit de succes, de frica de a pierde si am pierdut… Deseori succesul presupune pierderi. Fara pierderi nu poti atinge un nivel superior al curajului, a cunoasterii si a increderii in sine. 

Acum cand stau sa rememorez, imi dau seama ca totul a fost un joc de-a soarecele si pisica. Desigur ramane intrebarea, cine a fost soarecele si cine a fost pisica?