Azi te-am vazut din nou!

A trecut ceva timp… in ultima vreme n-am mai mers pe jos asa des…

M-ai privit din nou, de parca ti-ai fi adus aminte ca ma stii de undeva, dupa care ti-ai continuat drumul netulburata. Defapt asa s-a intamplat de fiecare data nu-i asa? Intotdeauna te priveam lung, drept in ochii tai mari si verzi, ca un ocean in care ma pierdeam cu usurinta de fiecare data cand te vedeam. Era ceva tulburator la tine… uneori iti surprindeam sclipirea de fericire, alteori tristetea profunda, uneori grija pentru ce urmeaza sa faci acolo unde vei ajunge… Nu aveam de unde sa stiu dar puteam paria ca e ceva important pentru tine.

Nu erai prea inalta, nici prea mica, erai exact cum trebuie, bine proportionata si cu forme generoase. Intotdeauna mi-am dorit sa te opresc, sa-ti spun un “Buna… ” sa te intreb cum te cheama si sa provoc o schimbare a celor intamplate, a atator interactiuni dintre noi pe strada… Dar n-am facut-o niciodata. La inceput nu am avut curaj, apoi intalnindu-te de atatea ori credeam ca e vorba de soarta, ca ar trebui sa te opresc sa facem cunostinta… Dar eram atat de fascinat si imi formasem deja o imagine speciala despre tine incat mi-era teama sa nu se spulbere personajul creat!

Apoi… intr-o zi… te-am revazut cu cineva de mana… Se pare ca EL a avut curaj si a actionat, nu s-a multumit doar sa te observe de la distanta asa cum faceam eu. Atunci s-a produs o schimbare in mine, datorita tie am actionat de fiecare data fara sa gandesc a doua oara si pentru asta iti multumesc! In plus… erai asa de fericita cu el de brat. Simteam o tristete pentru mine, poate o usoara invidie, dar bucuria sa te vad fericita era mult mai mare Apoi te-am vazut din nou… peste cateva luni, deodata te ingrasasei, aveai cearcane la ochi, nu te mai aranjai, nu mai aveai grija de tine… aproape ca nu te recunoscusem, sclipirea din ochi parca disparuse. Parca cineva ti-ar fi furat stralucirea cu care ai fost binecuvantata. Pareai morocanoasa, stiam ca e din cauza LUI… Sau poate ca din cauza mea! Daca stiam ca ajungi asa as fi actionat, sau poate doar imi place sa cred asta. La bratul meu te-as fi pastrat mereu stralucitoare, pentru ca fara stralucirea din ochii tai as fi murit usor, usor in interior.

M-am resemnat… te-am uitat…

Acum ti-ai revenit, parca…

Azi te-am vazut din nou!