Just friends…

Buzele ei erau catifelate ca petalele trandafirilor si aveau gust de dulceata fina. Disperare, durere si abandon, niciodata nu am crezut ca poate iesi o combinatie atat de delicioasa.

Incercam sa-mi dau seama cum am ajuns in punctul asta. Incet, incet, imi apareau franturi de luciditate…

Stiu ca m-a sunat cu vocea tremurand de durere si mi-a spus doar:

–  Buna! Unde esti? Am nevoie de tine! Poti veni pana la mine te rog?

Fara sa stau pe ganduri i-am zis: – Ma imbrac si sunt la tine in 27 de minute.

Suspinand si cu recunostinta in glas mi-a raspuns:

– Multumesc!

Si am ajuns in 24 de minute, am condus ca un maniac pe sosea, dar stiam ca daca nu era grav nu ma suna, mai ales la o ora atat de tarzie.

Cand mi-a deschis usa i-am vazut chipul frant de durere cu ochii lacrimati dar incercand sa se controleze.

–  Ai venit! Spuse ea usor uimita.

–  Normal, doar esti prietena mea cea mai buna. Si asa era… in momentul cel mai negru al vietii mele a stiut sa-mi ridice moralul, sa fie acolo langa mine desi nu-mi datora nimic. M-am dus la ea ca un cersetor sa ma vindece dupa ce prietena ei mi-a distrus inima si a oferit-o ofranda zeilor. Normal ca am venit intr-un suflet sa fiu alaturi de ea la greu, macar atat ii datorez.

Am luat-o in brate si am strans-o puternic, voiam sa-i alin toata durerea, sa o iau asupra mea daca era posibil. Intotdeauna vorbeam, impartaseam experientele noastre, ea imi povestea despre baietii cu care se intalnea si eu ii povesteam la randu-mi de femeile cu care ma intalneam si ne sfatuiam reciproc.

Cel mai mult imi placea la ea modul de a spune verde in fata ce gandeste, chiar daca uneori  era greu s-o asculti. Era un adevarat spectacol, exprima un repertoriu intreg de emotii, de la un zambet de copila cu gropite adanci in obraji, pana la plansete, furie si blesteme. Deseori de abia ma abtineam sa nu rad de schimbarile ei emotionale bruste.  Iar acum vazand-o abandonata cu totul in bratele mele, cu durere in suflet pentru ca s-a despartit de iubitul ei si recunostinta totodata pentru ca sunt acolo pentru ea.  Am inceput sa-i masez spatele si ceafa, sa incerc sa-i alin durerea. Corpul ei se mula atat de de perfect pe al meu, incat nu stiu daca lacrimile, imbratisarea, dorinta de alinare sau de apropiere au facut sa ne contopim buzele intr-un sarut… ne-am abandonat cu totul in el, cu muscaturi, cu suspine, cu lacrimi, cu pasiune carnala, smulgandu-ne hainele unul altuia. M-am avantat in ea adanc, cu fiecare suspin si geamat al ei. Mi-am dorit sa fiu un bandaj pentru ea, in schimb am ajuns s-o patrund in rana vesnica dintre picioarele femeilor. Dar, nu-i asa, uneori apa nu e suficienta pentru a stinge focul. Uneori e nevoie ca focul sa fie stins cu foc. Cuiul se scoate cu un alt cui, iar o durere poate fi alinata cu alta. Iar ei ii placea aceasta durere dulce ce s-a transformat in placer pura, animalica, un abandon total, o amnezie de moment…

O vedeam cum ia atitudine, cum preia controlul, cred ca simtea nevoia sa simta ca detine controlul in momentul asta. Sarea cu disperare pe mine, sa se infinga iar si iar printre gemete si suspine… O vedeam cum se unduieste ca o femeie… atunci a fost prima oara cand am realizat ca nu e doar o fetita draguta cu gropite in obraji, asa cum o vedeam pana acum, doar ca pe o surioara mai mica. Nu! Era o femeie senzuala in toata puterea cuvantului. O femeie constienta de sexualitatea ei, care stie ce-si doreste si cum sa obtina, iar eu n-am facut nimic s-o opresc… eram beat de placere.

A adormit in cele din urma cu capul pe pieptul meu. I-am surprins o ultima lacrima siruindu-i pe obraz. Atunci m-a lovit ca un ciocan in crestetul capului… Am realizat ce lucru oribil facusem. A avut incredere in mine… era vulnerabila si eu am profitat de situatie. Le repetam tuturor ca nu exista prietenie intre un barbat si o femeie atat timp cat exista atractie. Nu stiu cum am reusit sa ma pacalesc tocmai eu, sau poate ca pana acum nu realizasem ca ma atrage, sau n-am vrut sa recunosc in sinea mea acest adevar.

Dar iata, nefacutul a fost facut. Bravo domnule! Ai reusit! Ai reusit s-o faci si p’asta! Singura relatie buna, functionala, inocenta cu o femeie si a trebuit s-o murdaresti si pe asta! Oare va ramane cineva neatins de intunericul din mine?

Continuă să-ţi explorezi emoţiile:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *